Reprezintă un grup de afecțiuni psihiatrice caracterizate prin anxietate excesivă, persistentă și disproporționată față de stimuli, care interferează cu funcționarea zilnică. Include tulburări precum anxietatea generalizată, tulburarea de panică, fobiile specifice, anxietatea socială și tulburarea obsesiv-compulsivă (conform DSM-5). Patogeneza implică:

• Disfuncții neurobiologice: dezechilibre ale neurotransmițătorilor (serotonină, dopamină, GABA) în amigdală, cortex prefrontal și hipocamp.
• Factori genetici: predispoziție familială, cu risc crescut la rudele de gradul I.
• Factori de mediu: stres cronic, traume, evenimente de viață adverse.
• Factori psihologici: tipare cognitive disfuncționale, cum ar fi catastrofizarea sau hipervigilența.

2. Simptomatologie

Manifestările clinice variază în funcție de tipul tulburării de anxietate, dar simptomele comune includ:

• Simptome psihologice:
• Anxietate intensă, teamă excesivă sau anticipare negativă constantă.
• Dificultăți de concentrare, iritabilitate, neliniște.
• Gânduri intrusive sau ruminative (în special în tulburarea obsesiv-compulsivă).
• Simptome fizice:
• Palpitații, tahicardie, dispnee.
• Tremor, transpirații, senzație de nod în gât.
• Tulburări gastrointestinale (ex. greață, dureri abdominale).
• Insomnie sau somn neodihnitor.
• Simptome comportamentale: evitarea situațiilor anxiogene, ritualuri compulsive (în TOC) sau retragere socială (în anxietatea socială).
În tulburarea de panică, apar atacuri de panică recurente, caracterizate prin episoade acute de frică intensă, însoțite de simptome somatice severe.

3. Prognostic

Evoluția tulburărilor de anxietate variază. Netratate, pot deveni cronice, afectând calitatea vieții, relațiile interpersonale și performanța profesională. Prognosticul este favorabil cu tratament adecvat, mai ales dacă intervenția este precoce. Factorii asociați cu un prognostic bun includ:

• Absența comorbidităților (ex. depresie, abuz de substanțe).
• Aderența la tratament.
• Suport social adecvat.
Complicațiile includ riscul de depresie, abuz de substanțe sau ideație suicidală în cazurile severe. Speranța de viață nu este afectată direct, dar stresul cronic poate contribui la afecțiuni somatice (ex. hipertensiune, boli cardiovasculare).

4. Tratament alopat

Managementul tulburărilor de anxietate combină abordări farmacologice, psihoterapeutice și modificări ale stilului de viață:

• Tratament farmacologic:
• Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI)
• Inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI)
• Benzodiazepine (ex. alprazolam): utilizate pe termen scurt pentru crize acute, datorită riscului de dependență.
• Psihoterapia:
• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): eficientă în restructurarea gândurilor disfuncționale și gestionarea comportamentelor evitante.
• Terapia de expunere: utilizată în fobii sau anxietate socială.
• Mindfulness și tehnici de relaxare: reduc hiperactivarea sistemului nervos.